Singurătate

În lumina caldă din fereastră
Lacrimile îmi umbresc obrazul,
Sunt precum florile din glastră
Ce se ofilesc cu timpul.

Mă lupt cu un duşman cumplit
Într-un şirag neîntrerupt de gânduri
Ce liniştea mi-a irosit,
Departe de frapante împliniri.

Sunt atâtea măşti, i-aceeaşi piesă
În care singur zăbovesc,
Secundele îmi trec, iar inima-mi e dusă
Departe-n amintiri, la care mă gândesc.

Purtat de propriile gânduri
În noaptea rece care se aşează,
Privesc luna, iar inima-mi e trează
Ca un vlăstar făuritor de versuri.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s