Pe o pagină de carte

Ne întâlnim pe o pagină de carte
Sfioşi, cu sentimentele vibrând,
Sub o umbrelă de cuvinte
Ascunşi, la umbra unui rând.

În jurul nostru se ridică
O zdravănă cetate de cuvinte,
Ce-i menită în suflet să ne-aducă
Izvorul de comori în pagini tipărite.

Capitole întregi, cu drag ne-mbrăţişăm
Printre pasaje, rânduri şi citate
Cu focul dragostei ne sărutăm
Chiar acolo, pe o pagină de carte.

În frumuseţea versului din zdravăna cetate,
Cu pasiune în condei făgăduiesc
Ţinându-te de mână în lumea de cuvinte
Până la sfârşitul timpului – să te iubesc..

Simfonie de cuvinte

Răsfoiesc cu ochii minţii
Un tărâm al nostalgiei,
Cucerit de propoziţii
Ce dau glas melancoliei.

Încropesc într-un catren
O dulceaţă de cuvinte
În goana unui tren
La ceas târziu din noapte.

Şi trenul tot goneşte
Cu simfonia-i proprie
Şi-nvăluit de linişte
Neliniştea mă-nvăluie.

Cu ochii aţintiţi
La zarea din fereastră
Admir pe cerul nopţii
Luna cea măiastră.

În suflet raza Lunii,
Pe-acest tărâm nepământesc
Îmi dezlănţuie fiorii
Care-n mine clocotesc.

Tremur de speranţă
Şi încerc să îi ascund,
Căci spre dimineaţă
O voi admira în gând.

Acelaşi gând care îmi zboară,
Dus pe-o aripă de vânt
La fiinţa ce-ntr-o doară
M-a lăsat fără cuvânt.

Fata cu pistrui

Ea e fata cu pistrui
Şi zâmbetul de catifea,
Care-n ochii mei căprui
Deja este aleasa mea.

Vreau să-i simt guriţa dulce
Pe-ale mele buze moi,
În sărutul ce ne-aduce
Împreună pe-amândoi.

Emoţionat în astă clipă,
Aştern curate gânduri
La dragostea ce se-nfiripă
În avalanşa de fiori.

Cu ochii îmbătaţi de dor,
Cuprins în suflet de-o minune
O s-o curtez încetişor
Aşa cum se cuvine.

Privesc ceasul de la mână,
Respirând cu ticăitul
Şi aştept de zor să vină
Fata ce mi-a furat gândul.

Într-un mod inexplicabil
Se desprind în mod firesc
Imaginări care probabil
Le voi avea când o-ntâlnesc.

S-o ţin de mână îmi doresc
Pe fata cu pistrui,
În ochi aş vrea să o privesc
Dezlegând taina fiorului.

Cu gândul la ea..

Ieri, una câte una se scurgeau
Pe fereastra mea de zor,
Picături de ploaie care tropăiau
Într-un zgomot dulce şi cotropitor.

Azi, raza soarelui timidă
Penetrează pătura de nori,
Lăsând pradă-ncet să cadă
Peste flori şi obrăjori.

Gândul meu e năzdrăvan,
Tot încerc să-l readuc
Dar e lesne, că-i golan
E la poza ei pe facebook.

Ea nu ştie, căci de altfel
Ar ‘semna să recunosc
Că la ea îmi zboară gândul
Ce mă-ndeamnă s-o-ntâlnesc.

Ha! Ha! Ha! E-un joc nebun,
Mai degrabă o să-i spun.
Sentimentul ce-l nutresc,
Doar cu fapte-i dovedesc.

Tăticul meu

Iubitul meu părinte,
La mormântul tău tăcut
Lacrimi voi lăsa să-mi curgă,
Cu durere te-am pierdut.

Nu voi glăsui cuvinte,
Mi-este ochiul mohorât
De-atât amar şi de regrete
Că din lume-ai dispărut.

Inima mi-e-ndurerată,
Închid ochii-nlăcrimat,
Amintirea-i sfâşiată
Sufletul mi-e zbuciumat.

Tăticul meu, drag şi iubit,
Închid ochii să te văd
Căci în suflet am prăpăd,
De ce m-ai părăsit!?

Sub creanga de stejar

Fug secundele ca gândul
Sub o creangă de stejar
În dulcea pace din amurgul
Unde stelele încet răsar.

Cobor privirea pe condei
Şi-n raza slabă de lumină,
O avalanşă de idei
Le contopesc în pagină.

Condeiul îmi aleargă pe hârtie
Ca o corabie cu vânt din pupa,
În amurgul care se împrăştie
Încet, încet, în Europa.

Sub creanga ‘ceea de stejar
Mă pierd în lume neştiut,
Condeiul pare un corsar
La adăpostul nopţii – mut.

În noapte se va prelungi
Amurgul cu dulceaţa păcii
La somn, condeiule, să mergi!
N-auzi cum bate gongul miezul nopţii!?

Aievea simt fiori

Se lasă amurgul peste noi
Se lasă-ncetişor,
Am strâns în suflet un convoi
De vise, îmbrăţişări şi dor.

Aş vrea ca mâna s-o ascund
În căldura mâinii tale,
Fiori să-i simt cum mă cuprind
Păşind pe străzile domoale.

Tu îmi dai senzaţii ce-am uitat
Să le cuprind cu braţul inimii,
Căci vremea trece neîncetat
Şi fără voie înlănţuim fiorii.

Şi-aş vrea ca timpu-n loc să stea
Cu mâna mea ascunsă-n mâna ta,
Să simţim fiorii că-s aievea
Până când lumina soarelui ne va-ncânta.

Adun clipe rătăcite

Adun clipe rătăcite
Risipite-n ani de-a rândul,
Petrecute şi simţite
În suflet şi cu gândul.

Adus-am din condei
Comori de versuri răspândite,
În pagini albe izbutite
Săgetat de zeul dragostei.

Retrăiesc acele clipe
Momente unice, duioase
Nepreţuite, dar şi scumpe
Din colţul minţii sunt desprinse.

Dintotdeauna mi-au plăcut,
Clipele ce s-au născut
În fuga timpului neîmblânzit
Ce-n suflet mi s-au cuibărit.

Continui drumul de poeme
Pavat de graiul cald de rime,
Sub cerul unui gând stingher
Cu glasul îngheţat de ger