Simfonie de cuvinte

Răsfoiesc cu ochii minţii
Un tărâm al nostalgiei,
Cucerit de propoziţii
Ce dau glas melancoliei.

Încropesc într-un catren
O dulceaţă de cuvinte
În goana unui tren
La ceas târziu din noapte.

Şi trenul tot goneşte
Cu simfonia-i proprie
Şi-nvăluit de linişte
Neliniştea mă-nvăluie.

Cu ochii aţintiţi
La zarea din fereastră
Admir pe cerul nopţii
Luna cea măiastră.

În suflet raza Lunii,
Pe-acest tărâm nepământesc
Îmi dezlănţuie fiorii
Care-n mine clocotesc.

Tremur de speranţă
Şi încerc să îi ascund,
Căci spre dimineaţă
O voi admira în gând.

Acelaşi gând care îmi zboară,
Dus pe-o aripă de vânt
La fiinţa ce-ntr-o doară
M-a lăsat fără cuvânt.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s