Sfioase lacrimi se ivesc rebele

Frângându-mi aripile-n zbor,
Îmi duc pedeapsa mai departe,
Lăsându-mă la mâna lor
A clipelor, în timp, uitate.

La poarta existenţei mele,
În lumina blândă din privire
Sfioase lacrimi se ivesc rebele
La ceas târziu de înserare.

Întinsă ca o cuvertură
Se-aşterne noaptea sfiincios
Umbrindu-mi paşii pe bordură
Într-un decor întunecos.

Un greiere îşi cântă cântul
Sub mângâierea razei selenare,
Făcându-mă să uit de dorul
Fiinţei dragi din amintire.
CML