Bijuteriile din gând

Îmi sunt rimele rubine,
Minuni alese-ntre cuvinte
Ce fac bolta să răsune
Cucerind priviri și suflete.

Un paner de giuvaiere
Prin condei le-am șlefuit,
Dintre sincerele gânduri
În cerneală le-am ivit.

Nu am rime deșucheate,
Dar alunecă pe rând,
De priviri sunt cucerite
Bijuteriile din gând.

Pentru unii doar cuvinte
Aruncate la-ntâmplare,
Pentru alții nestemate
De păstrat în amintire.

Nu-s vreun derbedeu faimos,
Nici un sfânt bisericos,
Însă am curate versuri
Diamante printre rânduri.

I-o comoară de cuvinte
Ce-n ființa mea vibrează,
De un gând călăuzite
Într-un ceas de la amiază.

Dis-de-dimineață

O dulce încântare m-apasă dimineața,
Mă-nvăluie o stare plină de simțire
La răsărit, când mândrul soare
Cu raza-i caldă îmi atinge fața.

Și-mi savurez cafeaua-n tihnă
Chiar acum, când versu-mi curge
Și-ndrumat de-a minții pană
Vrând-nevrând, coala atinge.

Lăuntric din a mea ființă,
Simțiri ce mă trezesc la viață
Din condeiul adormit răsar,
Somnoroase către acest pulsar.

Sub arcul de lumină călător
Închid ochii mulțumit,
Nu-i un vis mâglisitor,
Căci trăiesc un răsărit.

Trăgând dintr-o țigară

Zadarnic eu aștept în multitudinea de gânduri
Mușcat de timpul ce perfid mă bântuie,
Pândindu-mă la cotitura dintre veacuri,
Trăgând dintr-o țigară ce ușor mă mistuie.

Mi s-au dezlănțuit în vreme nărăvașele secunde,
Călărindu-mi anii într-o memorabilă poveste
În care m-au abandonat în halte pe la rude,
Trăgând dintr-o țigară cu amintiri neprețuite.

Duioasele momente ce-n timp călătoresc,
Răsplătindu-mă în suflet cu-a emoțiilor larmă
Au prins moment prielnic și-n gânduri zămislesc,
Trăgând dintr-o țigară.. îți las bacșiș o rimă.

Aruncă-mi gânduri bune

Dintre milioanele de oameni
Eu te-am ales pe tine
Să îţi aştern în pagini
Sfioase gânduri bune.

Încătuşez în albul foilor,
Virtuţi şi sentimente
Ce dau glas ideilor
În versuri elocvente.

Dă-mi mâna ta, te rog,
Să te sărut cu drag
Parfumul pielii tale fiindu-mi drog,
Să te cuprind în braţe pun rămăşag.

Aruncă-mi gânduri bune, draga mea,
Zâmbeşte-mi în acest moment,
Căci în suflet vei primi aievea
Liniştea candorii din al meu cuvânt.

Iar tu nicicând nu vei mai plânge
Căci aici curate versuri,
Durerea-n suflet ţi-o vor frânge
Lăsând doar loc de fericiri.

Mereu să fii cu zâmbetul în buză
Şi dragostea în suflet să o porţi,
Căci eşti frumoasă ca o roză,
Iar eu aştept să mă săruţi.

Se scurg anii, te aștept..

S-au scurs atâția ani de-atunci,
Iar în cutia sufletului meu
Încă mocnesc rănile adânci
Ce m-au răscolit mereu.

M-ai lăsat cu goliciunea-n suflet
Pe care, crudă, l-ai mototolit
Te adoram și nu regret
Sentimentele cu care te-am iubit.

Încă te iubesc și doare
Că nu te pot strânge la piept,
Dar nu regret, căci cu ardoare
Întreaga viață, sfios, o să te aștept.

Adorm cu gândul dus la tine
Învelindu-mă în amintiri,
Sperând cu drag la o minune
De-atâtea primăveri. 

Perdant în sentimente

Sentimente azvârlite în sertar
Nestăpânite, zurbagii, profunde simțăminte
Îngropate-adânc în sufletu-mi hoinar
Ies la iveală îndeplinind o biată rugăminte.

Judecata mi-e potrivnică și totuși
Fărâme să mă facă, nicicând nu le opresc
Pe cinstea mea! Cu-acești fiori de-i simt acuși
Pun sufletul drept gaj că încă te iubesc.

În cer dușmanul meu mai bine-l întâlnesc
Având ca martori îngerii cu aripi sfinte,
Decât să-mi duc cu zile dorul, la tine să tânjesc
Din cap până-n picioare, perdant în sentimente. (CML)