Ecoul acelor de ceas

Mototolesc şi strâng în pumn
Ecoul acelor de ceas
Risipit în ore de nesomn,
Privându-mă de-un mic răspas.
 
E un preludiu ce continuă
Să tremure-n ecoul vieţii,
Pân’ se crapă iar de ziuă
Contopit în răcoarea dimineţii.
 
Şi uite-aşa, întrupesc fără tăgadă
Aliajul de nobleţe al cuvintelor
Pe o băncuţă după promenadă,
La simpla umbră a cuvintelor.
Anunțuri