Sentiment nespus

Valiza cu strofe..

O văd adeseori pe facebook,
Îşi publică de zor trăirile,
Tânjesc de-o clipă să-i apuc
Cu dragoste – poveştile.

De-a ei privire mă feresc
Dintr-o prostie, poate..
Dar stai, să mă gândesc,
Poate n-am dreptate!!

Mă tem de un refuz,
Căci pare cam inabordabilă
Şi n-aş vrea cugetul să mi-l acuz
De fapta mai puţin scuzabilă.

În preajma ei o clipă aş vrea
Într-un moment divin,
Să-i întâlnesc privirea
Să o sărut, m-abţin!!

De îndată va citi
Acest poem ce i-am compus,
Dar niciodată nu va şti
De sentimentul meu nespus.

Vezi articol original

Toamna din condei

E toamna plină de ispite
Într-un paner de rime coapte,
Pe-un strat de frunze arămii
Înmiresmată-n flori de iasomii.
 
I-un vis ce-aduce bucurie
Dintr-un ciorchin de stele,
La sfârșitul de septembrie
Seducând în șoaptă frunzele.
 
Cuvintele ascunse-n buzunar,
Dezvăluite în privire,
Răscoapte-n luna lui Brumar
Prin suflete sunt călătoare.
 
Dintr-o altă plămădeală,
Mâniați de-un aprig vânt,
Au sosit fără sfială
Nori de smoală-n orizont.
 
Vântul pedalează norii
Pe-un covor de frunze moi,
Despuind de zor copacii
Ce-au rămas stingheri și goi.
 
Cu veșmântul ei de doamnă,
Ne zâmbește din condei
Îngălbenita noastră toamnă,
C-un miros a ceai de tei.

Noaptea

Întinsă-i noaptea emisferic
Peste orașul adormit,
Savurând minutele-i de întuneric
Din amurg spre răsărit.
 
Se adună umbrele stinghere
Pe la colțuri de alee,
Dezgolite din unghere
Pe-un crâmpei de etopee.
 
Secundele curg valuri
Spre capătul de noapte,
Iar umbrele în flenduri
Se risipesc în cete.
 
Cât o batere din gene,
Așezate în coloane,
Încep stelele să cadă
În haine albe de paradă.