Hain sfârșit

Ca un străin pe-acest meleag,
Pe tinerii mei ani,
Sprijinit într-un toiag
Rătăcesc printre haini.
 
E fascinant cât de grăbită
Se scurge ziua-ntr-un amurg,
Ce viața mea într-o clipită
Îmi dă răgaz să îl parcurg.
 
Mi-e martor însuși cerul
Și-un colț boțit de pagină,
Că ăsta nu-i sfârșitul
Ce moartea mă îndeamnă!
 
Căci tu, hain sfârșit,
Năucitor, de necuprins
Vrei să-mi fii călău pripit!?
Te-am așteptat, dar nu m-ai prins..

Locomotiva de cuvinte

Locomotiva minții de cuvinte
Pornește rimele pe șine,
La ferestre tolănite
Cu zâmbetul sub gene.
 
S-aud secundele icnind,
Sub roțile de fier încins,
În goana lor acoperind
Văzduhul cu-n amurg prelins.
 
În ore mute ale nopții
S-apropie de-o simplă gară,
Locomotiva slobodă a minții,
Unde rimele coboară.