Hain sfârșit

Ca un străin pe-acest meleag,
Pe tinerii mei ani,
Sprijinit într-un toiag
Rătăcesc printre haini.
 
E fascinant cât de grăbită
Se scurge ziua-ntr-un amurg,
Ce viața mea într-o clipită
Îmi dă răgaz să îl parcurg.
 
Mi-e martor însuși cerul
Și-un colț boțit de pagină,
Că ăsta nu-i sfârșitul
Ce moartea mă îndeamnă!
 
Căci tu, hain sfârșit,
Năucitor, de necuprins
Vrei să-mi fii călău pripit!?
Te-am așteptat, dar nu m-ai prins..
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s