Ferice timpu-acela când mă voi opri
Pe-acele prăfuite străzi ale uitării timp,
Când la umbra unei rime aievea voi pieri,
Dincolo de cerul unui roșu anotimp.
Ferice timpu-acela când mă voi opri,
Căci nu pot să aștern cuvinte printre rânduri,
Urmând cărarea unor lacrimi căzute pe la colțuri
În vocea înghițită de blocurile gri.
Ferice timpu-acela când mă voi opri
La umbra unor gânduri care străbat în voie cerul,
Sub zmee de lumină flămânde de trăiri
La tot ce-a fost, unind prezentul cu trecutul.
Ferice timpu-acela când mă voi opri,
Va însemna că-mi bat pingeaua către ceruri,
Dansând bizar cu Moartea un tangou
Care-mi zâmbește sadic din recele cavou.